ANARM

Sistemul circulator

Sistemul circulator la albine este alcătuit din: inimă (cord), aortă, două diafragme, hemolimfa şi organele accesorii de pulsaţii.

Cordul, organul pulsatil, este situat în partea dorsală a abdomenului, deasupra aparatului digestiv, are o formă tubulară, alungită şi este compartimentat în 5 camere (ventricule), care se întind de la mijlocul segmentului al VI-lea abdominal până în apropierea creierului. Inima este susţinută la hipoderm de fibre conjunctive, iar la septumul pericardial prin fibre musculare.

Ventriculele cuprind segmentele abdominale III şi VI, sunt inegal dezvoltate (ultimele trei ventricule fiind mai mari) şi comunică între ele prin orificii prevăzute cu supape (valvule) care se deschid când cavitatea se dilată şi apoi se închid când aceasta se contractă. Valvulele au deschiderea spre interior şi sunt orientate postero-anterior, ceea ce permite hemolinfei să circule doar într-un singur sens. Inima albinei lucrează ca o pompă aspiratoare-respingătoare care, sub acţiunea muşchilor laterali şi a celor două diafragme (dorsală şi ventrală) împinge sângele în tot organismul. Pe părţile laterale ale ventriculelor se găseşte câte o pereche de osteole, deschideri oblice ca şi nişte supape, prevăzute cu valvule lungi, orientate anterior pentru a facilita avansarea hemolinfei postero-anterior şi pentru a împiedica reîntoarcerea lor în ventricule. Pereţii ventriculelor sunt alcătuiţi dintr-o musculatură circulară puternică, cea mai puternică musculatură având-o ultimele 3 cămăruţe, venricule cu rol foarte important în aspiraţia şi propulsia hemolinfei. Musculatura se reduce progresiv către prima cameră, dispărând complet la nivelul aortei.

Aorta rezultă din subţierea cordului începând de la nivelul segmentului III abdominal, porneşte din inimă, trece prin peţiol, străbate cavitatea toracică, formează o serie de spirale, se subţiază anterior treptat, pătrunde în cutia craniană şi se deschide în cavitatea cefalică printr-un orificiu mic. Aici, aproape de creier, se goleşte de tot sângele pompat de inimă, acest sânge scăldând toate organele capului, apoi se înapoiază în torace unde scaldă organele de acolo şi mai departe, în abdomen, unde sângele scaldă tubii malpighieni care reţin acidul uric şi alte impurităţi. Sângele, îmbogăţit pe parcurs cu diferite substanţe intră din nou în inimă şi ciclul circulator se reia.

Diafragma dorsală se găseşte sub cord, între segmentele abdominale III şi IV, şi se prezintă sub forma unui perete muscular întins.Pe marginile laterale, diafragma este ataşată la tegument. Între punctele de inserţie ale diafragmei la tegument sunt spaţii libere prin care circulă hemolimfa. Între diafragmă şi învelişul corpului din regiunea cordului, în partea superioară, se formează sinusul dorsal sau pericardial, o cavitate ce cuprinde sacii aerieni şi traheele dorsale. Pe partea dorsală a sinusului se află o masă de celule grase ce comunică liber cu cavitatea viscerală a corpului, de-a lungul marginilor libere ale diafragmei.

Diafragma ventrală este situată inferior tubului digestiv, deasupra cordonului nervos şi se prezintă sub forma unei fâşii de ţesut muscular transparent. Este fixată anterior, la nivelul mezotoraxului şi a metatoraxului apoi traversează propodeumul şi peţiolul. În abdomen este mai lată şi inserată pe tegument, în mod analog cu diagragma dorsală. Între diaframa ventrală şi peretele ventral al corpului albinei este situat sinusul ventral.

Hemolimfa este reprezentată prin plasmă şi elementele figurate şi are aspectul unui lichid limpede, incolor sau cu nuanţe galbene-portocalii. Cantitatea de hemolimfă precum şi gradul ei de încărcare cu diferite substananţe diferă mult în funcţie de vârsta albinei, de starea ei de nutriţie şi sănătate, de activitatea pe care o desfăşoară în cursul ciclului ei biologic precum şi de mediul ambiant în care albina vieţuieşte.

Hemolinfa nu conţine pigment respirator. Elementele constituiente ale hemolimfei sunt:
- celule mici, rotunde (12-13 microni diametru), cu nuclei intens coloraţi de dimensiuni variabile şi protoplasmă slab colorată;
- celule formatoare (4,62-13,8 microni diametru);
- leucocite, celule mari, alungite, cu nuclei cu aspect granulat şi citoplasmă neomogenă, slab colorabilă;

Organele accesorii de pulsaţie sunt localizate în cutia craniană, la baza antenelor precum şi în torace, la baza aripilor. Rolul acestor organe este de a suplimenta activitatatea inimii şi a celor două diafragme, dorsală şi ventrală.